Interviu cu fiul lui Pablo Escobar. De la ‘Fiule, eu sunt un bandit’, la ‘politica este mafia cea mai periculoasă dintre toate’

0
3652

În acest an, pe 2 decembrie, se vor împlini 25 de ani de la asasinarea lui Pablo Escobar, celebrul baron columbian al drogurilor, care la apogeul carierei sale deţinea 80% din traficul de cocaină din SUA. Supranumit ”Regele cocainei“, acesta a fost cel mai bogat traficant de droguri din istorie, cu o avere netă cunoscută estimată la 30 de miliarde de dolari

Juan Pablo Escobar s-a născut pe 24 februarie 1977. El a trebuit să emigreze din Columbia împreună cu mama şi cu sora sa, după ce tatăl său a fost ucis pe 2 decembrie 1993. S-au refugiat mai întâi în Mozambic, iar după doar cinci zile, au ajuns în Argentina, unde trăiesc şi în prezent. Mama sa a stat o perioadă în închisoare în Argentina.

Arhitect şi scriitor de succes, Juan Pablo Escobar a ales să-și schimbe numele, cu unul ales la întâmplare, din cartea cu numere de telefon – Sebastián Marroquín, deoarece avea nevoie de o nouă identitate, considerând că numele său original fusese blestemat de un preot voodoo pe care îl întâlnise în Mozambic.

Licenţiat în arhitectură, Sebastian Marroquin trăieşte acum în Buenos Aires cu soţia şi cu fiul său. S-a întâlnit de mai multe ori cu o parte dintre victimele tatălui său, iar în 2009 a realizat pe această temă documentarul ”Păcatele tatălui meu“.

Sebastian Marroquin s-a întors în Columbia doar de două ori: o dată pentru a merge la mormântul tatălui său şi a doua oară pentru premiera documentarului. Nu i s-a permis să intre pe Hacienda Napoles, domeniul de 20 de kilometri pătraţi aflat la 180 de km de Medellin, care i-a aparţinut tatălui său şi care a fost confiscat de către Guvernul columbian după moartea lui Pablo Escobar şi transformat în parc public şi muzeu.

Care sunt cele mai speciale amintiri legate de tatăl dumneavoastră?

Sebastian Marroquin: Dragostea şi valorile umane cu care m-a crescut, indiferent ce a făcut el în afara casei.

Care este ultima amintire legată de el?

Acele clipe teribile ale despărţirii, în care l-am văzut plângând şi îmbrăţişând toată familia.

De ce ultimele 72 de ore din viaţa tatălui dumneavoastră au avut un impact atât de mare asupra dumneavoastră?

Pentru că am înţeles că în acele momente, tatăl meu era decis să termine cu viaţa sa pentru a ne elibera pe noi din condiţia noastră de ostatici ai statului columbian.

Când aţi descoperit că tatăl dumneavoastră făcea afaceri cu droguri şi care a fost reacţia sa?

Când am împlinit 7 ani, tata mi-a spus: ”Fiule, eu sunt un bandit şi m-am dedicat acestei activităţi“.

După moartea tatălui dumneavoastră în 1993, aţi fi putut fi succesorul său. De ce nu aţi ales acelaşi drum ca Pablo Escobar?

Aş fi putut fi Pablo Escobar 2.0, dar nu aş fi ales niciodată acest drum. Mulţi gândesc că povestea tatălui meu este una de succes, dar eu am trăit-o foarte diferit. Traficul de droguri a adus familiei mele numai moarte, foame, insecuritate, nelinişte şi persecuţie interminabilă care continuă. Nu voi îndrăzni să repet această poveste a tatălui meu şi nu îi voi lăsa fiului meu vreodată o moştenire legată de violenţă. Sunt un om al păcii şi voi muri aşa şi nu voi permite ca fiul meu să fie persecutat pentru ”delictul“ de a fi nepotul lui Pablo Escobar.

Aţi primit oferte sau propuneri pentru a fi şeful cartelului de la Medellin?

Asta nu se oferă. Asta se ia prin forţă. Dar nu m-a interesat niciodată să fiu şeful cartelului de la Medellin. Nu cunosc baroni ai drogurilor care să fi ajuns la pensie. Toţi pierd la final.

Aţi ales o viaţă ce vă diferenţiază 100% de tatăl dumneavoastră, cât v-a costat ca oamenii să vă şi creadă?

Umilinţa de a cere iertare pentru crimele atroce ale tatălui meu este ceva ce nu poate fi falsificat. Au trecut peste 24 de ani de când a murit tatăl meu şi eu niciodată nu am făcut ceva rău. Şi dacă aceste 8.760 de zile nu sunt suficiente pentru a-mi arăta atitudinea faţă de viaţă, nu ştiu cum aş putea să mă comport mai bine.

Ce relaţie a avut tatăl dumneavoastră cu Frank Sinatra?

Niciuna. Unul dintre asociaţii tatălui meu a avut relaţii cu Frank Sinatra pentru distribuţia drogurilor în Statele Unite.

Care a fost cea mai mare dovadă de iubire a lui Pablo Escobar faţă de dumneavoastră?

Faptul că şi-a dat viaţa pentru mine şi pentru toată familia sa.

De ce a scăzut puterea tatălui dumneavoastră când a intenţionat să candideze pentru a fi preşedintele Columbiei?

Pentru că politica este mafia cea mai periculoasă dintre toate.

A fost moartea violentă a tatălui dumneavoastră un destin asumat?

Tatăl meu a ales să părăsească această viaţă pentru a-şi elibera familia.

Cum aţi dori ca oamenii să-şi amintească de tatăl dumneavoastră?

Cu toate bunele şi relele lui. Tatălui meu trebuie să îi mulţumim pentru că ne-a arătat drumul pe care nu trebuie să îl urmăm.

În 1988, tatăl dumneavoastră a spus într-un interviu că în viitor drogurile ilicite vor tinde ”spre legalizare“. Împărtăşiţi aceeaşi opinie?

Da. Prohibiţia garantează război, violenţă, morţi, corupţie instituţională, vânzarea de arme şi multe alte delicte. Singura soluţie realistă la această problemă a drogurilor nu este să declarăm război drogurilor, tot facem asta de aproape un secol, iar rezultatele nu ar putea fi mai rele. Este timpul să declarăm pace drogurilor, să învăţăm să convieţuim cu această problemă pentru a o înfrunta cu singurul instrument capabil să o înfrunte: educaţia. Prohibiţia este o mare afacere, şi nu doar pentru droguri, ci este mai lucrativă pentru cei despre care se presupune că sunt persecutaţi.

Ce viitor vedeţi pentru comerţul cu droguri în lume?

În comerţul cu droguri nu este nimic ce ar putea fi descris ca „viitor“, pentru că nimeni nu supravieţuieşte acestei afaceri. Singurul viitor este moartea. Nu cunosc baroni ai drogurilor în favoarea legalizării, pentru că asta ar însemna sfârşitul afacerii şi puterii lor.

Loading...